Watch: 🎥⚽️ 🇺🇾🇸🇦World Cup Spotlight Shines on South Florida as Miami Hosts Historic First Match & Ronaldo hits the practice pitch again in Palm Beach Gardens Port🇵🇹⚽️ @SaudiNT_EN on X @Uruguay @selecaoportugal @cbs12 cbs12.com/sports/content/wor…

Precisely as I predicted, the recent cyber EO, which admin officials insisted was not a licensing regime, ends up in practice being a licensing regime. Forget “voluntary,” forget “permissionless.” AI is licensed now, but the requirements change constantly and are always a secret, even to the administration itself, which will discover the rules spontaneously in real time as it reacts to events. This means also that the rules are in practice stricter and more roughly enforced for organizations the administration does not like. Can you blame Anthropic for making itself so disliked? In a sense, sure. The problem is that this childish “he said, she said” is all we have to go on in our analysis of the situation. And because there is no transparency (it is all calls and texts between “White House officials” and “Anthropic executives”), in practice it comes down to who you trust more. This is why we create laws! To abstract away from personal power struggles and grudges, to submit to the steady application of rules so that complex human activity can unfold with predictability. The rule of law has been being eroded in the U.S. for my entire life, but it is especially acute in AI because of both the lack of much preexisting law to serve as bulwark, and because of this admin’s insistence that it is Not Regulating AI. This has become an excuse for vagueness and evasiveness in rule-drafting (see the cyber EO), and this in turn makes the lawlessness worse. The government wants to apply its force to frontier AI, that much is clear. It wants to make the industry submit. And in service of that goal, it has discovered that “not regulating AI” is in fact a great excuse for refusing to support laws that could constrain the admin’s exercise of power. In other words, “not regulating AI” is a *justification* for the tyrannical control of AI by the state. This should alarm you regardless of what party you are in. What you are seeing now will be used against you one day soon, if not by this admin then by its successors. This is the antithesis of the rule of law. The administration cannot and will not fix this problem alone. We need Congress to step in and impose rules on this mess.

RT @librarygreenie: the reason for that is from a young age after training was over he’d train on his own so they’d come & help him practic…

Ciucu: Preşedintele joacă la ruperea PNL. Practic vorbim despre un puci pornit printr-o acţiune a lui ND epochtimes-romania.com/news/…

Centrul Cecen @ChechenCenter Imperiul nu poate și nu trebuie să existe – Isa Sadykov, analist militar, Norvegia *** Istoria Imperiului Rus este o istorie a expansiunii teritoriale continue, a cuceririlor și a subjugării popoarelor. De-a lungul secolelor, statul și-a extins granițele nu numai prin forța militară, ci și prin exploatarea resurselor, a forței de muncă și a potențialului uman al popoarelor cucerite, care au fost folosite pentru consolidarea și extinderea în continuare a imperiului. Practic, fiecare război major la care a participat statul rus în diversele sale forme istorice – de la Imperiul Rus la URSS și Rusia modernă – a fost purtat cu sprijinul populațiilor din teritoriile dependente. Puterea imperială a privit în mod tradițional aceste popoare ca pe un instrument pentru atingerea propriilor obiective geopolitice. Costul în vieți omenești nu a fost niciodată un factor decisiv în menținerea ambițiilor imperiale. Istoria arată că modelul imperial a condus în repetate rânduri Rusia la criză și colaps. După Primul Război Mondial, fostul Imperiu Rus a pierdut teritorii vaste. Multe națiuni au profitat de această oportunitate istorică și și-au declarat independența. Cu toate acestea, în loc să recunoască dreptul la autodeterminare, Moscova a căutat, în anii următori, să-și restabilească influența pierdută și să readucă fostele sale teritorii sub controlul său. Ulterior, imperiul a fost efectiv recreat sub forma Uniunii Sovietice. La sfârșitul anilor 1930, în urma încheierii acordurilor dintre URSS și Germania nazistă, conducerea sovietică s-a apucat din nou să redesenareze granițele în Europa de Est, încercând să restabilească controlul asupra teritoriilor care făcuseră anterior parte din imperiu. Politica de expansiune a devenit din nou unul dintre instrumentele-cheie ale statului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, URSS a suferit pierderi umane colosale. Milioanele de morți reprezentau zeci de popoare care făceau parte din statul sovietic. Aceste victime au fost rezultatul nu numai al luptei împotriva nazismului, ci și al politicilor regimului, care, în mod tradițional, acordau prioritate ambițiilor statului în detrimentul vieții umane. Astăzi, mulți văd o continuare a aceleiași logici imperiale în războiul împotriva Ucrainei. Reprezentanții republicilor naționale și ai micilor grupuri etnice sunt din nou folosiți în mod activ pentru a purta războiul, suferind pierderi disproporționat de mari. Acest lucru ridică întrebări cu privire la cât de echitabilă rămâne ordinea politică existentă pentru popoarele care alcătuiesc Federația Rusă. Păstrarea sistemului imperial înseamnă perpetuarea unui ciclu de războaie, represiune și exploatare a resurselor umane în numele obiectivelor geopolitice ale centrului. Mai devreme sau mai târziu, popoarele Rusiei se vor confrunta cu o alegere: să continue să facă parte dintr-un sistem în care rolul lor se reduce la a servi intereselor imperiale sau să lupte pentru un drept autentic la autodeterminare și un viitor politic bazat pe propriile interese naționale. Prin lupta sa, Ucraina a creat condiții fără precedent pentru a regândi viitorul întregului spațiu post-sovietic. Astăzi, multe popoare au ocazia să-și determine propriul destin și să se elibereze de un model politic care, de secole, a perpetuat războiul, dependența și violența. Imperiile nu pot fi o formă de existență durabilă în secolul XXI. Acestea se bazează inevitabil pe subjugarea unor popoare de către altele, pe suprimarea dreptului la autodeterminare și pe o nevoie constantă de expansiune. Tocmai de aceea un imperiu nu poate și nu trebuie să existe. Menținerea sa înseamnă noi războaie, noi victime și dispariția în continuare a unor popoare întregi ale căror interese sunt sacrificate pentru menținerea proiectului imperial. Isa Sadykov – analist militar, Norvegia

im so sick of mass reporters and people constantly trying to start shit w me . This fandom genuinely sucks. i have practically shun myself away from interacting w anyone on here because people r always starting shit just to get me off this app . all i do is post the art i draw

Telegram-t.me/Ts_Carta Doing sex FaceTimes & solo FaceTimes Dm me 💦 let’s nut together👅 I’m going to keep practicing just for you daddy 😘 Sexting, custom video /Dropbox videos requests available🤞🏼👀😈

2 chestii mi-au atras atentia in mod deosebit in decizia fe la Haga dintre Ucraina si Rusia. Una, curtea nu neaga ca ar exista astazi dubii cu privire la suveranitatea acelor teritorii azi asa zis 'ocupate' si practic considera ca e 'suveranitate disputata'. Dar si alta,

Scribble scrawl attack on @moonlitmustelid First time using the alcohol markers and it’s decent I just have to practice more ^^

Aștept dovezile cu sugeranistii care cerșesc bani pt Putler. Trimite capturi de ecran, link-uri, ce vrei. Țara e ok pe dracu'. Acu' vă plângeți toți că v-a dat UE si ND. Nu e cazul tău, că tu ești, practic, ucrainean, nu român. Apropo, presupun că ești și ultra-zionist.