Prescripția nu înseamnă nevinovăție.
Cazul judecătoarei prinsă că lua șpagă, condamnată la 7 ani de închisoare și care s-a întors bine mersi în magistratură pe un post de conducere după prescripția faptei, cu milioane date în compensație și care va avea și pensie specială, m-a făcut să încerc să găsim o soluție.
Am avut discuții cu specialiști în drept și pregătesc un proiect de lege prin care un magistrat care comite o infracțiune cu intenție și scapă prin prescripție de pedeapsă, măcar să nu se mai întoarcă în magistratură. Să nu mai primească milioane de lei compensații și să nu mai primească pensie specială de magistrat.
E o diferență între o persoană achitată într-un dosar penal și o persoană care scapă prin prescripție.
Prima se dovedește a fi nevinovată în cadrul unui proces. A doua „are noroc” că s-a mișcat mai greu dosarul ei și nu mai poate fi pedepsită.
În primul caz e normal ca persoana să fie reintegrată în magistratură cu toate drepturile cuvenite. În al doilea caz, nu.
Ce se întâmplă dacă cineva e acuzat pe nedrept dar totuși fapta se prescrie? Foarte simplu, renunță la beneficiul prescripției.
Există posibilitatea aceasta în România. O persoană nevinovată care e acuzată de o infracțiune și căreia i se întâmplă să-i intervină totuși prescripția, poate în orice moment să renunțe la beneficiul prescripției și să lase procesul penal să meargă până la capăt. Dacă va fi achitată sau nu, rămâne de văzut în funcție de probe. Dar măcar nu lasă să planeze suspiciunea că ar fi făcut ceva rău. Asta fac persoane care se știu nevinovate și vor să-și curețe onoarea. Nu o să vedeți asta la sutele de politicieni care scapă prin prescripție și apoi se dau mari nevinovați, victime ale sistemului, la televizor.
Soluția este deci ca magistrații care sunt prinși că comit o infracțiune cu intenție, dar scapă prin prescripție, să nu mai poată profesa în magistratură. Dacă s-au prescris faptele, pot să nu mai fie pedepsiți. Dar în niciun caz nu pot să revină în magistratură ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.