Défendre le voile islamique. Dénoncer le Je vous salue Marie. Il faut savoir que les jésuites ont la main sur les aumôneries de toutes les grandes écoles.

Sir Alex Younger: viața unui anti-martini Alex Younger a fost directorul MI6 între 2014 și 2020. Ieri a murit într-un spital din Boston, iar această știre cu greu își va face loc în jurnalele de știri de la noi. Viața și cariera lui vor rămâne însă pentru totdeauna în gândurile și memoria mea afectivă. Alex Younger și-a petrecut aproape întrega carieră în serviciul secret britanic cu profesionalism și discreție, parcă în pofida rolului flamboaiant pe care i-l atribuie tradițional cinematografia. L-am cunoscut pe Alex la București în anul 2015. Era de puțin timp director, ca și mine de altfel, și venise în România în plină campanie Brexit, pentru a se asigura că, oricare ar fi rezultatul votului, serviciile noastre vor continua cooperarea. Ne-am revăzut ulterior în cîteva ocazii și ne-am auzit de mai multe ori. Alex era acel tip de profesionist care identifica rapid problemele și le definea clar și precis. Avea un fel de a fi, cordial și direct, pe care analiștii l-ar numi carismă. De fapt, era o bucurie permanentă de a dialoga, de a-și sluji țara și profesia, în moduri și tonuri care nu erau niciodată rigide sau convenționale. În omagiile care i se aduc în spațiul britanic regăsesc formula „a thoroughly decent and kind man”. Așa era Alex, dar și mult mai mult decât poate cuprinde o exprimare britanică rezervată. El nu a fost niciodată personajul prețios din filme, care rostogolește replici șlefuite în lumina unui candelabru de cristal. Alex Younger a fost însă cea mai apropiată versiune de erou real în lumea informațiilor. Frumosul acestei profesii este că nu are nevoie nici de explozii, nici de gadgeturi, nici de pahare cu picior. Câteva episoade din cariera sa ne arată un om care a trăit microbul profesional dincolo de orice scenariu de film. Alex Younger intrat în MI6 în 1991, după câțiva ani petrecuți în Afganistan ca militar. Rămâne în Afganistan ca voluntar într-o organizație care elimina minele antipersonal rămase în urmă. Războiul din fosta Iugoslavie îl găsește pe teren, înțelegând la firul ierbii treburile complicate ale Balcanilor. Întors la Londra după câțiva ani devine șeful contraterorismului britanic; în această calitate a coordonat, printre altele, securitatea Jocurilor Olimpice din 2012. În 2014 devine „C”. Sub mandatul său, MI6 îi identifică și îi expune pe autorii atacului cu Novichok de la Salisbury și coordonează cea mai mare expulzare de "diplomați" ruși din istoria NATO de până atunci. Ca previziune interesantă, în 2016 avertiza, cu ani înainte ca lumea să înțeleagă, că dezinformarea digitală amenință democrațiile în mod existențial. Nimeni nu l-a ascultat cu adevărat atunci, vorbele sale fiind probabil taxate ca exagerări de spook. Între timp, lucrurile au fost reevaluate. În 2018 este primul șef MI6 care vorbește public despre atribuirea unui atac cibernetic major unui stat ostil binecunoscut. În 2019, în plină funcție la MI6, Alex a fost lovit de o pierdere personală greu de suportat. A continuat să își facă datoria, a lucrat în fiecare zi și a purtat cu demnitate greutatea definitivării acordurilor post-Brexit. România nu va ști niciodată cu certitudine dacă și în ce măsură a beneficiat de prietenia unui astfel de om. Dar eu știu suficient ca să spun că Estul nu i-a fost indiferent și că prietenia sa a fost eficientă, cordială și discret-loială. A sprijinit personal întreg procesul de transformare instituțională a SRI și am lucrat împreună pe câteva dintre dosarele delicate ale Europei Centrale și de Est, cu ecouri indirecte atât în România, cât și în UK. Sir Alex Young a înțeles România și partea noastră de lume mai complet și mai nuanțat decât mulți dintre europeni. A murit ieri, în liniște, mult prea tânăr. Trecerea sa nu are nimic din dramatismul filmelor din vest. A fost răpus de o afecțiune comună, dar necruțătoare. Și tocmai în asta stă, paradoxal, ultima sa lecție, predată discret: în această profesie eroii sunt de fapt oameni simpli care fac lucruri extraordinare atunci când sunt animați de idealuri înalte. Gândurile mele se îndreaptă și către Sarah, cea care a știut cel mai bine ce înseamnă să iubești un om care aparține în același timp și altor zeci de milioane. Cea care a știut foarte bine, ani de zile, cum este să înțelegi fără să poți întreba. Drum bun, Alex.

In this week’s @The_Tablet newsletter Anna Rowlands, Meghan Sullivan & Patrick Hudson distil Magnifica Humanitas; Peter Stanford probes Gaudí’s faith @Jimmy_Burns briefs Leo on Spain’s divisions @JoannaMoorhead @AlexaCoghlan at the Opera @IsabelleGrey on fillums Mark Lawson welcomes a revival of Peter Shaffer’s Equus @KatharineQ @NoonieMinogue @davcr plays the language game @JonathanTulloch news letters books arts puzzles the rest email.digitalvirtue.net/t/r-…